Etimologic, cuvântul Dumnezeu vine de la latinul deus și este legat de cuvintele dies – zi și divum – cer luminat, în sanscrită div – cer și diu – luminozitate.
În budism, divinitățile sunt existențe foarte dotate și care, dacă nu-și epuizează karma personală, vor renaște în funcție de meritele personale, la fel ca toate ființele celor șase domenii de existență.
Cele două obstacole în căutarea Iluminării budiste și generarea spiritului de Iluminare (Bodhicitta) sunt mândria și inconștiența.
În păgânism, zeii sunt elemente, forțe și puteri imanente, pe care oamenii trebuie să le împace prin ritualuri.
Filozofii neoplatonicieni au făcut teologia și mai complexă, cu Syrianos, singurul descoperitor al principiului interpretării lui Parmenide de Platon, conform căruia tot ce este negat în prima ipoteză va fi afirmat în cea de a doua, determinând ordinele divine ce precedă Primul.
Proclos admite nouă nivele ale realității : Primul (Dumnezeu), existență, viață, spirit, dreptate, animale, plante, suflete, materie primă (îngeri, demoni, eroi).
Mai există diverse alte credințe precum mișcarea neopăgână Wicca, henoteismul și panteismul, care consideră universul în sine ca fiind o divinitate.
Conceptul de ” Dumnezeu ” este găsit în religiile monoteiste și în reflecția filosofică. Există un singur Dumnezeu al iudaismului (YHWH și Elohim), în creștinism (Sfânta Treime), în Islam (Allah) și în zoroastrian (Ahura Mazdâ), printre altele.
Interpretarea filozofică a zilelor noastre pare a accepta că Tatăl este cel mai mare inițiat al omenirii, corespunzând perioadei saturniene și legat de primul aspect al Divinității, în timp ce Iehova va fi cel mai mare inițiat al perioadei lunare, legat de cel de-al treilea aspect al Divinității.
Hristos devine astfel cel mai mare inițiat al perioadei Solare și liderul Arhanghelilor, legat de al doilea aspect al divinitatii și văzut ca Marele Spirit Solar în zilele noastre.
Nu te poți uita la soare deoarece este prea orbitor, și tot așa nu poți înțelege adevărurile spirituale superioare.
Pentru aceasta există profeții, precum Moise, Buddha sau Mohammed, care aduc forța divină ce acționează în interiorul omului și împlinește legea.
Această forță divină este Iubirea.
În funcție de învățătură și datoriile destinului, iubirea spirituală va permite înțelegerea adevărurilor spirituale superioare și, în cele din urmă, regăsirea Divinității în Sine.
Articol scris de Iulia Toyo