Fritz Haber sau Știință fără Conștiință

Pentru o mai bună înțelegere a istoriei: Fritz Haber a fost un chimist german, evreu de origine, care a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1918 pentru sinteza amoniacului, de asemenea considerat ca fiind ” tatăl războiului chimic ” și al gazului Zyklon B, folosit de către naziști în timpul celui de-al doilea război mondial în camerele de gazare ale lagărelor de exterminare, precum și creatorul drogului ecstasy sau MDMA – probabil administrat trupelor germane ca stimulent.

Primele teste de omucidere au fost efectuate în blocul 11 Auschwitz I pe prizonieri de război sovietici, dar cele mai multe victime ale Zyklon B au fost evrei și țigani din Europa, uciși în timpul celui de-al doilea război mondial.

Pentru a înțelege mai bine, ne întoarcem la procesul de la Nuremberg, unde s-au judecat crimele împotriva umanității și genocidul evreilor. În depoziția sa, Höß a explicat construirea lagărului de la Birkenau, metodele de gazare cu Zyklon B, și a estimat la 2,5 milioane de oameni omorâți în camerele de gazare ale complexului, dar cifrele înregistrate în arhive s-au ridicat la 6.000.000 şi chiar mai mult; este momentul când Göring spune că Höß nu este prusac, pentru că ” un prusac nu ar fi comis niciodată aceste fapte. ” Frank afirmă că acesta este ” momentul cel mai rușinos al întregului proces, despre care se va vorbi o mie de ani „.

În timpul mărturiei sale, Göring a sedus publicul cu inteligența sa carteziană și cu farmecul său, iar cu privire la infracțiunile contra păcii, au fost semnalate diverse aspecte, precum atitudinea conciliantă a democrațiilor împotriva încălcărilor de tratate de către Hitler, ori războiul de agresiune la care a participat unul dintre aliați: invazia Poloniei de către Uniunea Sovietică. S-a dat chiar şi un citat din Churchill : ” Nu putem spune dacă Hitler va fi cel care va dezlănțui un nou război mondial, în care civilizația se va scufunda iremediabil, sau dacă va rămâne în istorie ca omul care a restaurat onoarea și sentimentul de pace al națiunii germane. ”

Pentru a reveni la Harber, inventatorul funestului Zyklon B s-a născut în 1868 în Breslau, având o origine evreiască. In 1893, el a abandonat iudaismul și s-a convertit la protestantism, confundând mai apoi creștinismul cu germanismul. ” Am fost german cât nu-mi dau seama cu adevărat decât azi „, spune Harber mai târziu.

De la primele lupte ale războiului, șeful Statului Major, Erich von Falkenhayn, solicita obţinerea unui gaz lacrimogen pentru a forța soldații să-și părăsească pozițiile. Fritz Haber este singurul care se oferă pentru aceasta, chiar dacă era un subiect sensibil, pentru că cele două tratate semnate la Haga interziseseră utilizarea de gaz toxic asfixiant sau otrăvuri și arme toxice în război. Pentru a-i facilita activitatea, Kaiserul a intervenit personal pentru a-l ridica la gradul de căpitan, o recompensă fără precedent pentru un savant născut evreu.

Prima bătălie se termină pe 27 aprilie, și datorită gazului Harber, aliații au deja pierderi uriașe: 15.000 de răniți și 5.000 de morți. Aceasta este prima crimă de război care va păta pentru totdeauna numele de Fritz Haber, și soția sa se sinucide în fața fiului său de paisprezece ani.

În 1917 se căsătorește din nou și continuă cercetările pentru fabricarea gazului mortal. În noiembrie 1918, regimul imperial se prăbușește și Harber este considerat criminal de război. El fuge în Elveția, unde i se acordă Premiul Nobel, doar pentru invenția de sinteză a amoniacului, prin care se poate combate foametea în lume, deoarece într-adevăr procedeul Haber – Bosch poate alimenta astăzi cel puțin două miliarde de oameni. Pentru a se scuza față de cei gazați și de supraviețuitorii rămași în suferință fizică și psihică, el preia argumentul cinic al ambasadorului SUA ce refuzase să semneze Convenția de la Haga din 1899: o armă chimică ce sufocă patru sute de oameni nu este mai inumană decât o torpilă care scufundă o navă, pentru a îneca patru sute de pasageri.

În 1923 Harber dezvoltă Zyklon B, fără să bănuiască faptul că acest compus fatal va fi folosit în lagărele de exterminare din al doilea război mondial și multe dintre rudele și prietenii lui vor fi victime.

Când Hitler a venit la putere în ianuarie 1933, și Einstein a atacat imediat noul regim, Haber și-a continuat treaba în liniște, luând direcția opusă față de mulți intelectuali, atunci când mai mult de 100 de oameni de stiință, majoritatea având multe premii Nobel, au părăsit țara, și de asemenea, oameni de litere și artiști, ca dramaturgul Bertolt Brecht.

Hitler a declanșat o represiune feroce pe comuniști, socialiști, homosexuali și grupuri etnice sau religioase, ca romii și evreii. Deși Hitler știa că Fritz Haber era un mare savant, el refuză să îl lase în continuare ca director al Institutului Kaiser – Wilhelm de Chimie Fizică de la Berlin, afirmând : ” Dacă știința nu se poate face fără evrei, atunci vom depăși știința în câțiva ani. ”

Harber merge la Cambridge, apoi pleacă la Basel, unde moare în ianuarie 1934.

Între admirația pentru știință și blamarea omului fără scrupule, Harber simbolizează paradoxul cercetării științifice, ce poate fi atât o sursă de progres, cât și una de nenorocire.

Și ne amintim din nou de Rabelais, care scria că Știința fără Conștiință este ruina sufletului.

Articol scris de Iulia Toyo