Piramida din Ceahlău, Muntele Sfânt al Creștinătății Române

Piramida din Ceahlău, Muntele Sfânt al Creștinătății RomâneÎn primele zile ale lunii august, Ceahlăul este urcat de români aflați în post și rugăciune, la răsărit, spre a se bucura de o imagine inedită a Muntelui Sfânt: Calea Sacră și Holograma unei piramide perfecte, parcă sculptate în ceață, cu vârful aurit de razele soarelui, miracol apărut prin umbra Vârfului Toaca suprapusă peste Vârful Piatra Ciobanului și Panaghia, timp de 80 de minute.

Explicată printr-un transfer de sacralitate de la dacii zamolxieni la cei creștini ortodocși, această piramidă se află la originea Sărbătorii Muntelui Ceahlău, veche de peste cinci mii de ani, ce se organizează aici în fiecare an pe data de 6 august, odată cu sărbătoarea creștină Schimbarea la Față, oficializată la schitul aflat sus, pe munte.

Aceasta este a doua sărbătoare a unor munți din România, după Sărbătoarea Munților Bucegi, din data de 28 noiembrie a fiecărui an, sărbătoare legată de Piramida Magică a Soarelui creată în jurul Sfinxului din Bucegi, și urmată de o altă sărbătoare, a Muntelui Găina, cu vechi tradiții locale.

Aici pelerinajul începe noaptea și ține până în zori, la răsăritul soarelui, spre deosebire de Sărbătoarea Bucegilor, unde Piramida Magică se formează la apusul soarelui, într-o singură zi din an, Ziua Magică de 28 noiembrie.

Chiar înainte de apariția hologramei din Ceahlău, se poate vedea Calea Cerului ce se deschide pentru câteva minute, ca o cale luminoasă între lumea pământeană și cea celestă, cale sacră amintită și de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae.

Legende locale povestesc despre muntele Ceahlău, numit și Kogaion, ori Altarul lui Zamolxe, că în urmă cu peste 7000 de ani, aici ar fi trăit oameni gigant de peste 2,5 metri, iar în apropiere, arheologii au descoperit ceramică veche de câteva mii de ani, desenată cu piramide ce au baza pătrată, întocmai ca și Vârful Toaca. Iar lingviștii afirmă că vechiul nume al Ceahlăului era Pion, cu puternice rezonanțe în limba veche egipteană, unde Pi însemna casă – reprezentată prin Vf. Toaca, iar On, coloană – respectiv Panaghia. Și tot o legendă spune că cei ce se întâlnesc aici, rămân legați pentru totdeauna.


Experți germani scriu în tratate de specialitate că piramidele egiptene au fost construite ulterior, după modelul celor din Carpați, unde dacii aveau cultul soarelui, exprimat prin cuvântul Raze, în care Ra semnifică zeul egiptean al soarelui, iar Ze simbolizează Zeu, ba mai mult chiar, că aurul piramidelor egiptene era extras din Munții Apuseni.


Conf. Dr. Ioan Ticleanu, de la Facultatea de geologie a Universitatii din Bucuresti a făcut studii și a publicat dezvăluiri tulburătoare: Vârful Toaca are ca bază un pătrat perfect cu latura de 296 metri și înălțimea de 107 metri, panta nordică având o înclinație de 52 de grade, exact la fel ca piramida lui Keops, veche de doar 2500 de ani, spre deosebire de piramida Vârfului Toaca, veche de peste zece mii de ani, conform așezărilor de sacerdoți descoperite în vestigii arheologice, tot așa cum și Calendarul de la Sarmisegetuza – 15-20 mii de ani î.Hr. este datat cu mult înaintea celui de la Stonehenge – 2400 î.Hr.


Astfel, dacii urcau pe Ceahlău spre a fi cât mai aproape de cer și de zeii lor, preoții urcau pentru a bate toaca, spre a-i chema la rugăciune pe credincioși, pustnici și-au făcut așezăminte, precum Sfânta Mavra, la mânăstirea din Poiana Maicilor, ori Cuviosul Peon Sihastru ce a stat în coliba lui de pe platoul Ceahlău peste zece ani și care a dat numele vechi al Ceahlăului, Peon sau Pion, însemnând Casa Stâlpului, în limba greacă.


Ceahlăul ne așteaptă pe toți, împărtășindu-ne din măreția și pacea lui, misterul și neclintirea de mii de ani.
Prin urmare, așa cum în ziua de 28 noiembrie, oameni veniți din toată lumea urcă Bucegii pentru a vedea și simți miracolul Piramidei Soarelui de la Sfinx, în ziua de 6 august, pelerinii urcă Ceahlăul pentru înălțare spirituală, ascultând sfintele slove ale Evangheliei: “Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimbă şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 3).

Articol scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.Câmpurile obligatorii sunt marcate *

Blue Captcha Image Refresh

*