Se ştie, de-acum, că în Bucegi există o poartă deschisă spre o lume necunoscută nouă, şi deja nu mai e un secret pentru nimeni că ea se deschide o singură dată pe an, în ziua de 28 noiembrie, puţin înainte de apusul soarelui, mai exact chiar în momentul în care piramida soarelui începe a se forma deasupra Sfinxului şi a-şi face simţită prezenţa prin încărcătura energetică, puternic resimşită de toţi cei prezenţi. Dar cât timp rămâne deschisă? Este aceasta, în acelaşi timp, şi o poartă de ieşire înapoi, în lumea noastră? Iată lucruri neştiute până acum, despre care s-au făcut speculaţii de tot felul, în absenţa dovezilor. Vă vom prezenta în exclusivitate declaraţiile făcute de martori oculari de-a lungul timpului.
Mulţumim pe această cale Domnului professor T.Şerbu, fost bibliotecar, care ne-a pus la dispoziţie arhiva personală păstrată în familia sa de două generaţii de cărturari, ca şi muzeografului dr.A.Theodorian, pentru valoroasa contribuţie adusă cercetării noastre, constând în materiale documentare adunate cu grijă de-a lungul prestigioasei sale activităţi.
Prima mărturie prezentată aparţine unui căruţaş ce a participat la construcţia Crucii de pe Caraiman, datează din anul 1927 şi a fost notată de dl.învăţător Teodorescu Al., deoarece căruţaşul pe nume Vasile Clinci nu ştia să scrie:
@Era greu, că urcam pe ruta Buşteni – Sinaia – (Vf.-n.red.) Păduchiosul – (Vf.) Dichiu – Platoul Bucegi – (Vf.) Caraiman, şi mai mult de două-trei drumuri nu puteam face pe săptămână. Eram cu toţii frânţi de oboseală, însă când ajungeam pe Caraiman, ceva parcă se schimba… Pentru câteva ore, cât stăteam acolo, să descărcăm, parcă ne simţeam alţi oameni, iar oboseala dispărea ca prin minune. Într-o zi am ajuns mai târziu, şi nu mai era timp să ne întoarcem fără să ne apuce noaptea pe drum, aşa că am rămas să dormim acolo, în barăcile muncitorilor de la CFR. Era cam pe la apusul soarelui când, transportând nişte materiale lăsate la Sfinx de alte căruţe, undeva, cam pe la jumătatea distanţei spre Caraiman, am simţit cum mi se înceţoşează privirea, căci vedeam în faţa mea oameni pe care ceilalţi căruţaşi nu i-au văzut. Dar asta a durat câteva clipe doar, şi toţi mi-au zis să mă duc să mă odihnesc, pesemne că eram tare oboist. N-am mai zis nimic, eu însă ştiu bine că ce am văzut nu era o părere… @
Cea de a doua mărturie îi aparţine d-lui Tufeanu, cunoscut speolog roman, ce a publicat numeroase articole în presă de-a lungul timpului:
@În data de 28 noiembrie 1952, mă aflam pentru a treia oară pe Platoul Bucegi, în apropierea Sfinxului. Cu puţin timp înainte de asfinţit, mi-a venit idea să mă duc la Cruce, să văd dacă pe Caraiman se simte influenţa piramidei magice. Am plecat nerăbdător, iar pe la jumătatea drumului, de după o stâncă, mi-a apărut în faţă un bătrân ce părea că-mi face semn cu mâna, să mă grăbesc. Am crezut că a păţit ceva, şi am alergat cum am putut. Când am ajuns aproape, bătrânul mi-a arătat cu bastonul o bucată mare de piatră albă, ce strălucea parcă puţin diferit de toate celelalte din jur, şi mi-a zis: treci repede, nu e timp! Am păşit nedumerit pe piatră, căci nu înţelegeam unde să trec, şi-apoi totul s-a schimbat complet, de parcă intrasem într-o altă lume, ciudată… M-am întrebat imediat de unde apăruse toată această lume, pe muntele aproape pustiu. Apoi am întors capul să privesc în spate, şi moşul dispăruse. Am văzut însă un tânăr ce semăna la chip foarte mult cu fratele meu, mort în război, pe frontul de est. Evident, nu putea fi el, dar ceva parcă m-a făcut să alerg şi să-l caut printre oamenii ce mă înconjurau ca nişte umbre imponderable, aşa cum de altfel mă simţeam şi eu. Unele figuri îmi părea iarăşi cunoscute, însă nu m-am oprit, tot încercând să regăsesc chipul atât de drag me. În zadar am alergat, căci nu l-am mai găsit. Mi-a apărut însă din nou, în cale, bătrânul cu barbă albă, care mi-a arătat cu vârful bastonului un şanţ ce se vedea undeva în stânga şi mai în vale, zicându-mi: nu e timp, ai intrat târziu… trebuie să te întorci, grăbeşte-te şi treci pragul! Privirea lui mă pătrundea ca o hipnoză, şi în momentul acela am ştiut că trebuie să fac ce-mi zicea, aşa că am alergat cât am putut de repede şi am sărit peste şanţ. Apoi am privit înapoi, şi totul în urma mea dispăruse… Mă aflam tot cam la jumătatea distanţei dintre Sfinx şi Cruce, însă mult mai jos, dincolo de Jepii Mici. Apoi m-au năpădit mii de întrebări fără răspuns: Să fi fost piatra aceea pragul de trecere în lumea de dincolo, mai bine zis, poarta de intrare, iar şanţul peste care tocmai trecusem să funcţioneze ca o poartă de ieşire? Să fi fost chiar fratele meu cel pe care îl zărisem pentru o clipă doar? În zadar am trecut de nenumărate ori peste şanţ, şi-nainte şi-napoi, în zadar am alergat spre piatra de-acum cunoscută, în fiecare zi la ora apusului, dar şi la alte ore, în zadar l-am căutat pe bătrân, întrebând toţi cabanierii şi obişnuiţii muntelui… A fost o experienţă unică, incredibilă, fascinantă, şi care mi-a schimbat pentru totdeauna firul vieţii, căci începând din acel moment, am văzut altfel lumea…@
Cel de al treilea document pus la dispoziţia noastră de muzeograful Al.Theodorian este o hartă întocmită de speologul Tufeanu în urma experienţei avute, dar şi a studierii unor documente publicate la vremea respectivă, care vorbeau despre un perimetru de energie pozitivă ce se crează între piramida magică formată de razele de soare deasupra Sfinxului, şi corespondentul ei din jurul Crucii. Calculele efectuate de şeful laboratorului exerimental Ing. Valeriu Tornea şi dr.L.Stancu de la departamentul logistic confirmă pe cele ale d-lui Tufeanu, care vedea ca afându-se în centrul acestui perimetru prima Poartă, cea de intrare, iar cea de a doua, Poarta de ieşire, aflată exact deasupra încrucişării tunelurilor subterane principale, descoperite cu ocazia cercetărilor efectuate în ultimii ani pe Platou.
Deoarece noi considerăm că aceste lucruri trebuie să fie cunoscute de toată lumea, punem la dispoziţia cititorilor nostri harta şi informaţiile primite până acum, cu promisiunea că vom reveni imediat ce vom avea noi informaţii.
Vă mulţumim pentru orice dovezi dispuneţi şi ne puteţi oferi, spre continuarea cercetării.