Scheletul uriaş – un mister dezlegat

De câte ori nu am simţit că suntem rătăciţi în această lume, şi că locul nostru biologic este complet diferit de cel real? Sunt gânduri cărora poate nu le dăm importanţă, neştiind că aşa cum există vârsta biologică, diferită de cea cronologică, le fel există şi posibilitatea de a nimeri din întâmplare şi complet rătăciţi, într-o existenţă paralelă timpului predestinat.

S-a tot vorbit despre scheletul uriaş descoperit la Carei, cu declaraţii făcute de oameni competenţi, precum arheologul Cristian Virag de la Muzeul Judeţean din Satu Mare, dar şi multe exagerări prin bloguri şi emisiuni tv, care au transformat scheletul de 1,81 m într-unul de zece metri, în dorinţa de a crea panică nejustificată.

Este adevărat, pe teritoriul ţării au fost descoperite oseminte preistorice de fiinţe gigantice, cu trăsături genetice nemaiîntâlnite pe terra, despre care se presupune că ar fi creatorii tunelurilor subterane din Munţii Bucegi, asemănătoare cu scheletele gigantice descoperite în India ori Egipt. Evident, în pofida tuturor speculaţiilor, originea exactă a acestor uriaşi rămâne deocamdată necunoscută, sau, cel puţin, încă nedovedită.

Legat însă de misteriosul uriaş de la Carei, iată ce am aflat din studiul documentelor vechi pe care ni le-au pus la dispoziţie autorităţile locale şi câţiva localnici:

În primul rând, scheletul măsoară exact 1,81 metri, nici mai mult, nici mai puţin, şi se presupune că a trăit în secolul 16 înainte de Hristos.

În privinţa pumnalului găsit alături de presupusul războinic, aflăm că, de fapt, însemnele de pe pumnal nu sunt cele existente pe armele războinicilor din vremea respectivă, ci complet diferite, şi care, în interpretarea modernă ar putea însemna „străin venit din altă lume, dar cinstit cum se cuvine”, ca fiind o persoană importantă, cum ar fi, de exemplu, soţul uneia dintre fiicele regelui. Tot alături de el s-a găsit şi un medalion din… secolul trecut! cu o inscripţie de nume, aşa cum aveau nobilii bogaţi. Deşi şters în parte, terminaţia numelui pare să fie „…firescu”

Continuând investigaţia, găsim în arhivele anului 1920, o notă publicată de câteva ziare, prin care doamna Aida Zamfirescu anunţa dispariţia misterioasă a fiului său ce nu a fost găsit niciodată, nici mort, nici viu.

Una dintre aceste reviste menţiona şi câteva fraze preluate din declaraţia doamnei Aida:

„Găsise un desen vechi, reprezentând chipul unei fete despre care spunea că îi fusese predestinată, şi umbla mult peste munţi şi văi să o caute, zicând că nu-şi va găsi liniştea până când n-o va găsi. În zadar îi spunam că fata aia a trăit cine ştie când, şi că sigur nu mai există demult; nimeni şi nimic nu putea să-i clatine speranţa. Într-o zi mi-a spus fericit şi nerăbdător:

– Am găsit Poarta!

– Ce poartă? am întrebat eu mirată.

– Poarta de intrare spre lumea în care ar fi trebuit să mă nasc, pentru a-mi găsi adevărata dragoste. Acum îmi rămâne să mai aştept doar momentul când ea va fi deschisă, pentru a putea trece Dincolo!

Nu l-am crezut, şi mă uitam îngrijorată cum pleacă zi de zi şi-şi petrece mai tot timpul într-un loc de dincolo de vârful muntos din apropiere, unde mă duceam deseori să-i duc de mâncare, atunci când întârzia să se întoarcă. Asta, până într-o bună zi, când nu l-am mai găsit… De atunci îl tot caut, dar nimeni niciodată nu l-a mai văzut, ca şi cum ar fi dispărut fără urmă…”

Să fi reuşit tânărul Zamfirescu să se fi întors în timp şi să-şi fi găsit marea şi adevărata dragoste, cea predestinată? Să fi trăit împreună cu ea, cinstit de localnici ca un „străin venit din altă lume”, dar devenit persoană importantă în ţinut? Să fie al său scheletul de 1,81 metri descoperit la Carei?

Se pare că răspunsul la toate aceste întrebări este Da, ceea ce dezleagă misterul „gigantului” şi, totodată, deschide noi şi nebănuite drumuri spre cunoaştere şi cercetare.

În mod sigur, sutem mulţi cei care am simţit, la fel ca şi el, că locul nostru pe pământ nu este acum şi aici.

Dar câţi dintre noi s-au gândit vreodată că ar fi posibilă o călătorie în timp, spre a ne putea regăsi spaţiul predestinat?

Vom reveni spre a vă aduce la cunoştinţă astfel de întâmplări cu adevărat miraculoase şi, în acelaşi timp, aşteptăm să ne scrieţi pentru a ne împărtăşi experienţe asemănătoare pe care le-aţi trăit ori auzit.