Castelul se înalţă alb şi majestuos, pe malul râului înspumat. I se spune le Château de la Rivière şi este cel mai vechi castel medieval din zonă, păstrător de legende care timp de sute de ani au îngrozit locuitorii, şi-apoi au fost uitate, treptat, iar astăzi… astăzi cine mai crede în poveşti ?!
Se spune că prin anul 620, după căderea Romei şi apariţia primelor regate barbare, aici s-a stabilit un nobil pe nume Phylippe Salgueiro. Avea trei feciori cinstiţi şi curajoşi, şi o singură fiică frumoasă de i se dusese vestea, Amélie. Gospodăria lor era bogată, pământurile erau bune, iar servitorii mulţumiţi, ca într-o mare familie fericită.
Doar că asta nu a ţinut mult, ci doar până cand un rege barbar, văzând prosperitatea locului, a pus stăpânire pe castel într-o luptă scurtă, locuitorii acestuia fiind agricultori nepregătiţi de război. Nobilul Salgueiro şi fiii săi au pierit luptând vitejeşte, iar frumoasa Amélie, nevoind a se mărita cu prinţul barbar care-i ucisese familia, s-a retras într-o încăpere ascunsă în pivniţele castelului şi s-a ferecat pe dinăuntru, lăsând vorbă că oricine va deschide uşa tainică, de-acum şi de-a pururi, “să fie azvârlit în prăpastia fără de sfârşit a morţii”. Greu blestem, pe care însă barbarii nu l-au crezut şi, a doua zi, Pinault, fiul cel mare al noului proprietar, a coborât în beciurile întunecate ale subsolului, spre a-şi găsi mireasa.
Spre marea lui uimire, în încăperea cu pricina nu a găsit pe nimeni, fata fiind dispărută fără urmă. Şi-a zis că probabil îşi găsise scăpare prin vreun tunel secret ce ieşea dincolo de porţile castelului, spre mare, dar deşi au căutat-o multă vreme după aceea, nimeni nu a mai gasit-o vreodată.
Amélie dispăruse fără urmă, lăsând în urma ei cumplitul blestem…
Căci a doua zi, fără a lăsa vreo explicaţie pentru gestul său, Pinault s-a aruncat din cel mai înalt turn al castelului, fărâmându-se în cădere, ca într-o “prăpastie fără de sfârşit a morţii”, aşa cum fusese prezicerea.
De teamă, regele a zidit din nou uşa tainică şi nimeni nu a mai coborât vreodată în acele beciuri, timp de câteva sute de ani.
Asta până în zilele noastre când, un nou şi modern proprietar s-a gândit să valorifice pământurile binecuvântate făcând acolo o vie mare, cu vinuri vestite ce au umplut repede vechile pivniţe. Cum afacerea era prosperă şi voind să se extindă, într-una din zile, François descoperă şi această uşă ferecată, pe care o deschide curios. Înăuntru, nimic. François nu cunoştea legenda locului, pe care şi localnicii începuseră a o uita, aşa că a luat măsuri să mai bage acolo nişte rafturi pentru sticlele din vinul său, de-acum deja vestit.
A doua zi, survolând proprietatea cu avionul personal, François se prăbuşeşte din senin, într-un accident fără explicaţie pentru toti cei care îi cunoşteau priceperea la pilotare şi starea bună a aparatului, precum şi starea vremii care fusese senină şi perfectă de zbor.
Următorul proprietar, James, a conservat castelul şi proprietatea fără a se implica prea mult, timp de zece ani, după care a decis să vândă totul unui miliardar chinez, Lam Xiangiun, ce voia să facă acolo un mare hotel de lux. În ziua semnării actelor, 19 decembrie 2013, imediat după efectuarea tranzacţiei, cei doi proprietari pleacă să facă un tur al locului. Coborând în pivniţe, Lam vede uşa ferecată şi-i cere vechiului proprietar să deschidă. James se supune şi cei doi deschid cu greu lacătele grele şi ruginite. Uşa rămâne deschisă.
După două ore, cei doi proprietari, cel vechi şi cel nou, se prăbuşesc cu elicopterul în ape învolburate ale râului, sub ochii înmărmuriţi ai unui pescar ce nu putea explica de ce dintr-o dată, fără nicio noimă, aparatul s-a prăbuşit ca într-o “prăpastie fără de sfârşit a morţii”…
Despre acest ultim accident au scris toate ziarele şi s-au făcut reportaje tv. Toată lumea s-a îngrozit, dar nimeni nu auzise de legenda frumoasei Amélie, până când văduva miliardarului chinez a adus o echipă de preoţi budişti să sfinţească locul. Ei au aflat din scrieri vechi, păstrate de câţiva localnici, povestea cestui cumplit blestem ce atârnă greu, de sute de ani, asupra misteriosului Château de la Rivière.
Şi iată cum, după sute şi mii de ani, poveştile vechi, în care nu mai crede nimeni, ies din tenebre şi se adeveresc…