Mitul Peșterii

Lumea sensibilă este o copie palidă a lumii de idei, iar corpul fizic nu are realitate.

Peștera reprezintă lumea sensibilă (realitatea aparentă), întunericul peșterii simbolizează ignoranţa umană analfabetă limitată, tenebrele sunt prejudecăți care ne limitează, focul este lumina cunoașterii, umbrele de pe peretele peșterii sunt opinii aleatorii, bazate pe percepții și imaginație, urcuşul din greu spre iesirea din peşteră – calea inițiatică esențială spre cunoaștere, inteligență analitică; a contempla lumea din afara peşterii – este cunoașterea metafizică a intelectului pur. Sufletul este ca ideea pentru că este nemuritor şi simplu, el cunoaşte lumea inteligibilă printr-un proces de conversie a cărui putere este Erosul ( dragostea are efectul de a uita, primul pas înspre puritate) ; Alegoria peșterii expuse de către Platon în Cartea VII din Republica simbolizează lumea sensibilă în care trăiesc oamenii și speră să ajungă la adevăr prin simțurile lor. Dar această viață este o iluzie.

O altă iluzie este Realitatea virtuală – peştera de azi, în care participanții sunt complet înconjuraţi de imagini virtuale și sunete, conjugate cu ostilitatea oamenilor ce se mulţumesc cu confortul (iluzoriu) al obiceiurilor lor. Imagine EON-reality

Platon:

” [ … ] această urcare din peştera subterană până la soare; și odată ajuns acolo, direcția privirii spre divinitate… ”